Daca aveti intrebari legate de animalutul dvs, de intretinerea lui,modul de hranire sau probleme medicale
nu ezitati sa puneti o intrebare. Specialistul PetMart va raspunde!
Daca aveti intrebari legate de animalutul dvs, de intretinerea lui,modul de hranire sau probleme medicale
nu ezitati sa puneti o intrebare. Specialistul PetMart va raspunde!
In momentul in care ne hotaram sa adoptam un caine trebuie sa cunoastem cat mai multe date despre el astfel incat sa reusim sa-i anticipam necesitatile alimentare si medicale. Varsta unui caine nu poate fi apreciata cu exactitate atunci cand nu exista date exacte despre trecutul cainelui insa aceasta poate fi apreciata pe baza dentitiei, ochilor sau blanii.
Astfel, in cazul dintilor de lapte, caninii apar la 15 zile de la nastere. Dupa aceea apar incisivii laterali, intre 15 si 20 de zile de la nastere. Mijlocasii apar la sfarsitul primei luni de viata iar clestii si molarii apar dupa 25 de zile de la nastere.
In consecinta, dupa o luna de viata, cainii au aproape toti dintii. Dintii de lapte incep sa cada dupa patru luni de viata, in ordinea inversa a aparitiei si pana la opt luni deja catelul are dentitia unui adult.
In primul an de viata incisivii sunt netociti si albi iar, incepand cu luna a 15-a, clestii inferiori incep sa se toceasca. Primii dinti care se tocesc complet sunt clestii inferiori, dupa numai doi ani. La trei ani milocasii inferiori se tocesc iar la cinci ani urmeaza clestii superiori. Deja la opt ani toti incisivii sunt complet tociti. Varsta exacta a cainilor mai mari de cinci ani, folosind dentitia ca pe un criteriu, este dificila iar acelasi lucru este valabil si in cazul animalelor care s-au hranit in mod excesiv cu oase.
Cainii incep sa vada dupa 15 zile de la nastere, atunci cand ploapele se deschid pentru prima data. La varste inaintate privirea devine tulbure, cataracta senila provoaca opacitatea cristalinului. Tot in aceeasi perioada de batranete (8-10 ani) fire de par albe apar pe bot si in jurul ochilor.
Conform autorului cartii "Cainii, pisicile si noi", Virgil Popa, un catel de trei luni are dezvoltarea corespunzatoare unui copil de trei ani iar la sase luni catelul se poate compara, din punct de vedere al ratei de dezvoltare cu un copil de zece ani. Rasele de mari dimensiuni se maturizeaza mai incet dar traiesc cu 25% mai putini ani decat cainii mici. Un Saint Bernard care are doi ani este mai tanar din punct de vedere al maturitatii decat un caniche de aceeasi varsta, insa dupa inca patru ani situatia se inverseaza.
Articol oferit de PetMart.ro
Alegerea unui pisoi, fie femela sau mascul, dintre cele cateva gheme cu cozi zbarlite si blanite pufoase dintr-un cuib, poate fi foarte dificila. Toti sunt jucausi, toti sunt haiosi, toti se misca stangaci si... torc.
Si totusi, trebuie ales UNUL dintre ei. Pentru ca cel pe care il alegem va fi pisicuta sau motanelul din viata noastra pentru multi ani.
Sanatatea
Astfel, cel mai important pas in alegerea pisoiului este stabilirea starii de sanatate - pisoiul pe care il adoptam trebuie sa fie perfect sanatos si sa provina dintr-un cuib cu maxim 7 pisoi. Puii care provin din cuiburi mai mari nu beneficiaza de o nutritie corecta si suficienta in primele luni de viata, prin urmare, cresterea lor va fi influentata de acest fapt.
In continuare, vom examina in amanunt pisoiul:
aspect general: pisoiul trebuie sa fie rotofei, bine hranit; blana trebuie sa fie lucioasa si curata; atentie insa la pisoii cu burtica mult prea rotunda - ar putea avea paraziti interni (majoritatea puilor sunt parazitati) sau ar putea fi un semn de rahitism, mai ales daca incheieturile membrelor sunt proeminente.
pofta de mancare si de joaca: pisoiul trebuie sa fie jucaus si curios - un pisoi apatic este sigur bolnav; de asemenea, daca se poate, vom asista la masa pisoiului (fie ca este intarcat sau nu, pisoiul trebuie sa aiba pofta de mancare!)
blana si pielea: blana trebuie sa fie lucioasa, pufoasa la atingere si curata. Pielea trebuie sa fie fina, fara depozite, descuamari, zone inrosite sau umflaturi. Daca pisoiul are paraziti externi (purici), acestia sunt foarte usor vizibili pe burtica.
urechile: trebuie sa fie curate in interior, pielea de culoare roz, sanatoasa, fara depozite urat mirositoare, de culoare inchisa sau cu aspectul zatului de cafea. Pisoiul nu trebuie sa protesteze cand i se ating urechile si nu trebuie sa se scarpine in zona urechilor. Un pisoi care are o durere in zona urechii va sta cu capul usor aplecat pe partea dureroasa.
ochii: trebuie sa fie limpezi, fara "albeata" si fara secretii abundente si/sau purulente.
membrele: fara ingrosari ale incheieturilor; puiul trebuie observat in mers - mersul, chiar stangaci, trebuie sa fie fara schiopaturi.
Pentru pisoii de rasa (birmaneza, balineza, siameza) trebuie cautate defectele genetice care exclud exemplarele de la reproductie. In acest caz, este bine ca alegerea pisoului sa fie asistata de un specialist. Unul dintre cele mai frecvente defecte, prezentate de "binevoitori" ca fiind "semn de rasa" (???) este indoirea unui numar de vertebre la varful cozii. Acesta este un defect genetic si nu are legatura cu apartenenta pisoiului la o rasa sau alta, dar este, intr-adevar, mai frecvent la cele trei rase mentionate mai sus.
Temperamentul
Este greu de stabilit temperamentul adult al pisoiului - dar, cu exceptia puilor care manifesta o agresivitate vizibila (isi lasa urechile pe spate, scuipa si "ataca" mana care se intinde spre ei) orice pisoi poate deveni o pisica extraordinara sau un motan ideal. Ceea ce conteaza foarte mult este modul in care va creste pisoiul.
Se spune ca felul de a fi al pisicii adulte reflecta experientele (placute sau nu) din timpul "copilariei" - o pisica batuta va deveni fricoasa si circumspecta; o pisica rasfatata "in exces" va deveni o obraznica hoata... si exemplele ar putea continua. Astfel incat, alegerea ar trebui sa fie dictata de primul impuls, tinand cont de faptul ca pisoiul ales trebuie sa fie jucaus, curios si atent.
Bolile prietenilor nostri canini sunt, din nefericire, destul de multe.
Vestea buna este ca sunt cunoscute si majoritatea pot fi depistate la timp si tratate. Totul depinde de tine - trebuie sa iti cunosti prietenul si sa iti dai seama imediat cand ceva este in neregula.
Pentru a te ajuta, iti oferim in continuare o vedere de ansamblu a celor mai des intalnite probleme de sanatate ale prietenilor nostri; acestea pot fi parazitologice, bacteriene, virale, nutritionale sau... urgente.
Bolile cauzate de paraziti
Fie ca animalutul are paraziti interni sau externi, manifestarile sunt foarte neplacute atat pentru stapan cat si pentru caine iar daca masurile necesare nu sunt luate in timp util pot duce la complicatii serioase, greu de tratat. Astfel, va recomandam sa apelati la medic de la primele simptome!
Un caine care are paraziti externi (purici, capuse) este in general infestat si de paraziti interni (tenii, limbrici, giardia), deoarece primii sunt purtatorii larvelor celor din urma, pe care le introduc in circuitul sanguin al cainelui prin intepaturi.
Pe langa acest fapt, intepaturile parazitilor externi dau reactii alergice care pot duce la aparitia unor boli de piele - netratate, acestea pot deveni cronice.
Bolile cauzate de bacterii
Foarte periculoase, mortale in lipsa unui tratament adecvat si administrat la timp, bolile bacteriene se transmit si la om. Manifestarile sunt variate, dar specifice.
Cele mai frecvente boli cauzate de bacterii sunt: bruceloza (care este o boala transmisibila si pe cale sexuala!), tuberculoza, tetanosul si leptospiroza (care poate fi prevenita prin vaccinare.)
Boli cauzate de virusi
Acestea sunt cele mai cunoscute si periculoase boli canine, pentru care exista vaccinuri specifice administrate inca din primele luni de viata, iar unele necesita revaccinare anuala.
Revaccinarea anuala contra turbarii (rabiei) este obligatorie la noi in tara. Turbarea este singura, dintre bolile canine virale, care se transmite la om.
Boli de nutritie
Bolile de nutritie sunt extrem de frecvente, mai ales in cazul animalelor hranite cu mancare gatita sau cu resturi de la masa stapanului.
Resturile alimentare pot fi indigeste sau foarte periculoase pentru caine - chiar daca noua (si lui!) ne plac alimentele respective. Ceapa, de exemplu, este toxica pentru caine. La fel si ciocolata.
Mancarea gatita special pentru prietenul nostru canin trebuie sa fie foarte bine echilibrata din punct de vedere nutritiv si trebuie sa tinem cont de faptul ca nevoile cainelui sunt altele decat nevoile noastre.
Nu uita! Obiceiurile alimentare ale cainelui sunt responsabilitatea stapanului.
Accidente, urgente
Cele mai frecvente (si mai grave) accidente sunt cele de strada, intoxicatiile cu diverse substante, torsiunile gastrice, avulsiile de glob ocular.
Accidentele se intampla cand nu ne asteptam - este adevarat - dar majoritatea pot fi prevenite prin luarea masurilor de siguranta adecvate.
Daca totusi se intampla asa ceva - fiecare secunda conteaza - trebuie sa ai la indemana telefonul unui medic de incredere si sa stii exact unde sa mergi, indiferent daca este miezul noptii sau sfarsit de saptamana.
Nicotina este principalul compus neurotoxic din tutun. Nu multa lume stie ca nicotina este vanduta in principal sub forma de pesticid. Un exemplu de otravire cu nicotina este reprezentat de ameteala si starea de voma de dupa prima tigara fumata. Nicotina este toxica si pentru animalele de companie. Cele mai intalnite surse de intoxicatie cu nicotina sunt tigarile, mucurile de tigara si chiar gumele de mestecat si plasturii cu nicotina.
Unele animale de companie sunt atrase de produse precum tutunul de mestecat care contine arome de miere, sirop sau alte dulciuri. Daca nivelul de toxicitate al nicotinei atinge 10 miligrame pentru fiecare kilogram din greutatea animalului, cainele este in pericol de moarte.
Urmeaza o lista cu cateva produse care contin nicotina si cantitatea de compus neurotoxic din ele:
- O tigara contine intre 15 si 25 de miligrame de nicotina, in functie de firma producatoare;
- Plasturii care inlocuiesc tutunul contin intre 8 si 114 miligrame de nicotina;
- Gumele antifumat contin aproximativ 4 miligrame de nicotina fiecare;
- Un trabuc are pana la 40 de miligrame de nicotina;
- Mucul de tigara poate contine intre 4 si 8 miligrame de nicotina, in functie de lungimea lui si continutul tigarii. Mucurile de tigara contin surprinzator de multa nicotina din cauza faptului ca fumatul concentreaza acest compus in capatul tigarii;
- Tutunul de mestecat contine aproximativ 8 miligrame de nicotina per gram.
Intre doua si patru tigari mancate sunt suficiente pentru ca un caine de 4.5 kilograme sa arate semnele unei intoxicatii. Simptomele unei otraviri cu nicotina depind de cantitatea si de tipul de nicotina inghitita de caine si de greutatea animalului. Multi caini vor vomita dupa ingerare. Cand sunt consumate cantitati insemnate, efectele pot fi letale pentru animal, insa chiar si putina nicotina poate induce simptome.
Fara tratament, intoxicatia cu nicotina poate cauza paralizia muschilor pulmonari si cainele poate muri pentru ca nu poate respira in doar cateva ore de la ingerarea nicotinei. Cele mai intalnite simptome ale intoxicatiei cu nicotina sunt: tremuratul, slabirea, lipsa coordonarii, depresia, hiperactivitatea, letargia (in cazul dozelor mari), ritmul rapid al respiratiei sau respiratie ingreunata, salivarea excesiva, pupilele dilatate, vomitarea, diareea, posibile atacuri de apoplexie si aritmia cardiaca. Diagnosticul de intoxicatie cu tutun este bazat de obicei pe identificarea unor situatii in care patrupedul a fost expus sau a mancat produse ce contin nicotina si arata simptome specifice.
Tratamentul imediat il reprezinta reducerea cantitatii de nicotina din stomacul cainelui si ingrijirea cainelui pana cand restul de nicotina este inactivat de ficat si eliminat din corp. Inducerea vomitarii este recomandata daca animalul tocmai ce a ingerat nicotina. Pentru situatiile mai grave spalaturile gastrice sunt folosite sub sedative, pentru ca multi pacienti sunt agitati. Si noxele din fumul de tigara pot fi o sursa de nicotina. Acestea se depun pe parul animalelor si ajung in corpul patrupedelor, prin lins, atunci cand acestea isi fac toaleta. In aceste situatii baile sunt recomandate.
Timpul critic de dupa ingerare este de patru ore. Daca patrupedul supravietuieste acestui interval, sunt sanse mari sa-si revina. Totusi, in ciuda tratamentului, unii caini care au consumat cantitati importante de nicotina nu vor supravietui. Cea mai buna metoda de a evita intoxicatia cu nicotina este sa eliminati sursa de otravire. Tineti minte ca si scrumierele si produsele din tutun consumate pot avea urme reziduale de nicotina.